Modelul social european pentru tarile post-comuniste. Pledoarie pentru un al 5-lea submodel social

In lunile mai si septembrie 2006 Partidul Social Democrat a gazduit la Bucuresti doua dezbateri consistente, una la care a participat si domnul Poul Nyrup Rasmussen, iar alta la care a participat o parte importanta a echipei Policy Network , al caror subiect central a fost dezbaterea modelului social european. In convergenta cu discutiile din Vestul Europei privind Europa Sociala, in Romania, in PSD in special, exista o semnificativa preocupare intelectuala si politica privind dezvoltarea unui sub-model al modelului social european, specific pentru Estul si Centrul Europei.

Asa cum s-a remarcat si in timpul dezbaterilor de la Bucuresti, este un adevar general recunoscut faptul ca nu numai standardele economice si indicatorii sociali din Europa Centrala si de Est sunt diferiti de cei din Europa celor 15, dar si realitatile socio-culturale rezultate din dura experienta comunista. Ţesutul civic afectat, slaba cultura antreprenoriala, absenta traditiei economice nationale semnificative, slabiciunea cronica a administratiei publice si o cultura politica inclinata catre cronism si coruptie sunt factori care fac si mai complex efortul de modernizare si progres social propus de fortele progresiste si reformatorii regiunii.

Triunghiul magic crestere, stabilitate, echitate care sta la baza modelului social european, formand totodata nucleul conceptual al Strategiei Lisabona, se materializeaza in formule specifice, in functie de contextele sociale, economice, politice si culturale din diversele parti ale Europei. In timp, s-au delimitat teoretic, dar si practic, patru submodele sociale: nordic, anglo-saxon, continental si mediteranean. Europa este insa intr-o continua transformare. Dincolo de provocarile globalizarii, mai influente pe termen scurt sunt provocarile extinderii Uniunii Europene. Din acest punct de vedere, delimitarile teoretice traditionale ale modelului social european nu mai acopera astazi pe deplin realitatea. Modelul social european este un concept de succes in primul rand datorita flexibilitatii sale. Nu aplicam aceeasi reteta in Spania si in Suedia si nici in Marea Britanie sau in Grecia, deci nici in Germania sau Romania sau Ungaria. Principiile sunt aceleasi, dar registrul politicilor publice difera.

Proximitatea geografica a tarilor nou venite in UE de cele 4 submodele consacrate a condus la o aparenta extindere a acestora catre tarile Europei Centrale si de Sud-Est cu care se invecineaza. Pledoaria acestui articol este ca tarile ex-comuniste au mai multe trasaturi socio-economice in comun si ca putem vorbi in fapt de un al 5-lea submodel social european specific acestor tari.



Realitatile Europei Centrale si de Est

(The Primary Tension)

Nu a existat o teorie a tranzitiei, ci doar unele scenarii ale iesirii din comunism (Brzezinski, 1993), cunoscute doar in medii academice restranse. Programul sugerat de Sachs in The Economist (13.01.1990) intitulat “Ce este de facut? a fost atat de credibil, datorita calitatii acestuia de consilier, in unele tari din Europa Centrala si de Est, incat a fost preluat imediat de Fondul Monetar International si Banca Mondiala ca reteta universala. Pentru prima data in istorie, s-au declansat revolutii fara program ideologic (Dahrendorf, 2001), urmate fara un proces transformational, fara o teorie consolidata. Dupa caderea Cortinei de Fier, Estul Europei s-a aflat prea mult timp sub dictatura principiilor neoliberale impuse prin reteta consensului de la Washington . Trebuie sa o recunoastem deschis, inclusiv guvernarile de orientare social-democrata au aplicat astfel de politici, sub influenta Fondului Monetar International si Bancii Mondiale precum si a Comisiei Europene. Multe din politicile neoliberale nu erau adaptate societatilor si economiilor post-comuniste. Noul mecanism economic centrat pe piata nu se putea naste doar prin simpla liberalizare a preturilor sau din transferul fara echivalenta a proprietatii de stat catre indivizi. Specificitatea problemelor era evidenta, iar solutiile trebuie cautate si gasite dupa alte proceduri decat intr-o economie de piata matura. Deviza modelului terapiei de soc Sachs FMI BM aplicate in tarile ECE a fost: Ai proceduri – liberalizare, stabilizare, restructurare treci la treaba! Urmarea? O instabilitate macroeconomica pronuntata, crize economice profunde, putere de cumparare scazuta. Largi segmente ale populatiei din multe state in tranzitie traiau in saracie, la limita subzistentei. Odata ce reformele pietei au sporit inegalitatile, lipsa orientarii precise a fondurilor spre categorii de persoane sarace a facut ca transferurile sa aiba o eficacitate redusa in privinta reducerii saraciei. Sporirea spectaculoasa a inegalitatilor in toate statele postcomuniste a fost insotita de esecul rationalizarii sistemelor de impozitare si de colectare a impozitelor.

Timp de 50 de ani, statul comunist, prin politici paternaliste, a intretinut cheltuieli sociale masive. Din acest motiv, asteptarile populatiei fata de interventionismul social al statului sunt foarte mari. Procentul mare al populatiei inactive, asistate, duce la presiuni bugetare adesea insuportabile. Iar Statul social intra in faliment pentru ca, desi caderea regimurilor autoritare a dus la retragerea progresiva a statului din economie, nu a dus la retragerea sa si din protectia sociala de tip traditional. Capitalismul de tip post-comunist a dat nastere unei societati neegalitare cu slabe perspective de imbunatatire a conditiilor de viata pentru mari parti ale populatiei, in cazul in care nu dezvoltam in tot Estul Europei un model social specific care sa orienteze social politicile publice.

Tensiunea dintre o filosofie neo-liberala a tranzitiei si reflexele egalitariste ale populatiei reprezinta o prima caracteristica a submodelului social.

“Cultura saraciei este rezultatul promovat de guvernele neoliberale. Filosofia ultraliberala privind societatea se manifesta prin dezinteresul statului fata de finantarea educatiei si serviciilor de sanatate; reteaua asistentei sociale este foarte putin extinsa, ceea ce sporeste excluziunea sociala si determina redistribuirea inechitabila a valorii; aparitia unui nou strat social, al celor de jos , compus din persoane aflate in saracie extrema. Faptul ca dupa un deceniu si jumatate de la caderea comunismului progresele sociale sunt inca dificile, demonstreaza falimentul filosofiei neoliberale care a dominat politicile publice ale tranzitiei.

In spatii intinse in Europa de Est nici solutiile neoliberale, dar nici statul social construit in Occident nu sunt aplicabile , deoarece realitatea culturala si institutionala este radical diferita. Efectul acestei situatii? Copierea necritica a modelelor de protectie sociala din Vestul Europei a creat in statele post-comuniste un sistem birocratizat si ineficient. Ineficienta acestora a adancit polarizarea sociala, creand in paralel un segment de capitalisti autohtoni care au capusat companiile de stat, devenind adevarati rentieri ai activelor statului, prin privatizari dirijate si prin directionarea preferentiala a contractelor de stat. Cleptocratia si clintelismul politic reprezinta prima generatie de invingatori ai tranzitiei. Iar majoritatea populatiei a ramas perdanta a acesteia.

Aceasta nu inseamna ca intre statele ex-comuniste, din zona baltica pana in Balcani, nu exista diferente notabile de model social si de performanta economica. In noile state membre ale UE putem vorbi de doua grupe mari de modele sociale. Un prim model este de factura neo-liberala, fiind aplicat de catre statele baltice si Slovacia. Al doilea este modelul social continental, aplicat de celelalte sase tari care au intrat in Uniunea Europeana la 1 mai 2004. Aceste doua modele difera foarte mult: protectia sociala este aproape inexistenta in modelul neo-liberal, in timp ce restul societatilor se apropie de un model de coeziune sociala. Urmarind datele empirice observam ca statele grupului de la Visegrad au implementat solutii mai echilibrate intre competitivitatea economica si incluziunea sociala. Putem masura si analiza diferentele dintre modelele sociale folosindu-ne de trei elemente importante. Primul este reprezentat de nivelul incluziunii sociale. Al doilea element se refera la stabilitatea macro-economica, iar a treia dimensiune este reprezentata de transformarea industriala, de gradul de crestere si modernizare industriala.

De aceea, reteta progresista aplicabila Europei Centrale si de Rasarit ar trebui sa fie o formula construita pe nevoia de progres social, modernizare accelerata bazata pe competitivitate si reforma statului.

Pentru Centrul si Sud-Estul Europei, modelul social trebuie sa reprezinte mai mult decat o platforma ideologica de stanga. Modelul social trebuie sa fie nucleul proiectelor de societate ale fiecarei tari care cauta inca cheia ecuatiei celor 3 E : Eficienta - Echitate - Echilibru . Daca nu vom crea o societate mai coeziva, bazata pe un model social coerent, Europa Centrala si de Sud-Est ar putea cunoaste marirea decalajelor fata de Occident, ingreunand integrarea Noii Europe in modelele sociale europene de succes.

Mai mult decat in restul lumii, social-democratia de la Est de Elba trebuie sa fie mai vigilenta si mai activa in imblanzirea capitalismului de tip post-comunist, excesiv de egoist, iresponsabil social, care genereaza decalaje intra-societale tot mai mari si excluziune sociala de durata.

Submodelul Social Estic , pentru care pledez in acest articol, pleaca de la un set de indicatori specifici, comuni tarilor din zona si isi propune atingerea unor obiective care sa rezolve problemele cu care se confrunta astazi societatile din acest spatiu, fie ca fac, fie ca nu fac parte din Uniunea Europeana. Mai mult decat un raspuns definitiv, acest studiu este o deschidere spre dezbatere. Lansez o provocare mintilor luminate din Est si din Vest, din Nord si din Sud, pentru a discuta asupra specificului estic, a nevoii unui submodel propriu si mai ales asupra caracteristicilor principale ale acestui submodel. In cele ce urmeaza, propun o schita, un inventar de directii care ar putea fixa un punct de plecare in aceasta dezbatere, precum si un scurt diagnostic al cazului romanesc. Este un demers de analiza perfectibil, dar, cred eu, mai necesar decat oricand in aceasta perioada in care intreaga Europa discuta despre Reforma Modelului Social European.

Pentru o discutie structurata despre Submodelul Estic, in cele ce urmeaza ma voi focaliza asupra a trei chestiuni: reinventarea statului , un Nou Contract Social si specificul Estului.

Reinventig the Social State

Nivelurile scazute de incredere in institutiile politice din Romania sau recenta criza din Ungaria impun un proces de recladire a increderii cetatenilor in sistemul politic si in institutiile statului – administratia centrala si locala - insarcinate cu guvernarea societatii. Statele din aceasta zona s-au deprins pe timpul comunismului sa isi tina societatile captive si aservite. Reconstructia guvernarii trebuie sa schimbe acest raport, punand statul in postura de servitor si cadru al solidaritatii sociale pentru cetatenii sai. Asigurarea transparentei actului politic si guvernamental, a raspunderii politicului si a administratiei in fata cetatenilor, descentralizarea, imbunatatirea sectorului serviciilor publice sunt preconditii esentiale ale succesului modelului social est european. Asa cum, la fel de importanta este dezvoltarea unei societati civile puternice, active la nivelul raporturilor sociale. Reforma statului, dar si revalorizarea misiunii sale sunt acte de insanatosire a societatii si construire a unor institutii functionale capabile sa creeze si sa aplice politicile bunastarii.

In actuala formula de organizare a guvernarii cele mai multe tari din Est nu pot parcurge intr-un ritm acceptabil drumul de la saracie la echitate. Statul din Europa Centrala si de Est, puternic transformat de experienta totalitara, nu poate inca sa raspunda cerintelor democratiei din epoca post-materiala, a nevoilor economiei post-industriale, integrate in fluxurile globalizarii. Statul si sistemul politic au nevoie, in toate tarile din Europa de Est, de un amplu proces de reconstructie. Un asemenea efort nu poate fi pus in aplicare decat de partidele de stanga. Este misiunea social-democratilor din Est si din Vest sa se implice activ in acest proces. Fara asemenea schimbari si fara implicarea din partea social-democratilor, Modelul Social European, Strategia Lisabona si orice alte retete de dezvoltare coeziva a Europei vor ramane proiecte seducatoare, dar inaplicabile la scara intregului continent. Teoriile statului minimal sustinute de guvernarile neo-liberale trebuiesc combatute energic. Laissez-faire-ul dreptei europene este, pentru Europa Centrala si de Est, reteta sigura pentru amplificarea tensiunilor si polarizarii sociale, pregatind terenul pentru ascensiunea fortelor populiste si extremiste in regiune.

Un Nou Contract Social : Justitie sociala intr-un stat social activ

Justitia sociala nu poate fi asigurata in Sud-Estul Europei nici prin stangismul etatist al fazei initiale a tranzitiei, nici prin paternalismul autocratic propriu societatilor post-sovietice, nici prin politicile darwinismului social promovate de ultraliberali. Ca atare, intr-o noua epoca istorica, este nevoie de un stat social activ, eficient si responsabil care sa asigure atat coeziunea sociala cat si sa stimuleze o economie competitiva. Solutia la dilema unui just echilibru intre coeziunea sociala si competitivitatea economica poate fi un Noul Contract Social, adaptat realitatilor zonei . Principiul fundamental al acestuia este crearea unor noi tipuri de legaturi intre drepturi si responsabilitati, dublat de o energica politica anti-saracie si excluziune sociala. Rezultatul acestuia se concretizeaza prin aplicarea politicilor active pe piata muncii, alte strategii de creare a locurilor de munca (in deosebi stimulente de natura fiscala), cu introducerea sistemelor mixte de asigurari de sanatate si pensii, publice si private , asigurarea accesului la educatie si formare permanenta pentru tinerii din toate straturile sociale, dar si asigurarea unui safety net pentru categoriile care sunt in imposibilitatea de a se mai adapta la transformarile si cerintele economiei contemporane si la presiunile globalizarii.

Masuri concrete ale Noului Contract Social:

1. Investitiile in domeniile-cheie ca educatia, sanatatea si protectia sociala trebuiesc vazute ca investitii productive, nu doar ca simple cheltuieli bugetare. Fiind vazute ca investitii, ele trebuie facute dupa principii de eficienta. De prea multe ori, chiar in aceste domenii, banii, deja putini, se cheltuie fara a exista viziuni coerente si pe termen lung in legatura cu indicii de calitate si rezultatele asteptate. Dorim sa dezvoltam si sa aplicam modelele de crestere economica endogena in care investitiile in infrastructura sa antreneze externalitati pozitive determinate de oferta. Astfel, o crestere economica bazata pe randamente crescatoare. O crestere economica solida care sa se autointretina. Şi sa ne includa intr-un cerc virtuos crestere – echitate.

2. Salariile mici nu mai pot constitui principalul avantaj comparativ al acestei zone. Atragerea de investitii straine in domenii de joasa calificare si de valoare adaugata redusa alimenteaza subdezvoltarea. Este nevoie de investitii care stimuleaza creativitatea, inovatia.

3. Statul activ, implicat in redistribuire si in politicile sociale nu mai poate duce singur aceasta sarcina. Este nevoie de o Retea Sociala Alternativa in care statul, companiile responsabile social si cetatenii se completeaza reciproc. Acesta este raspunsul social-democrat la teoria statului minimal.

4. Social-democratii est-europeni trebuie sa inoveze si in domeniul politicilor economice. Economiile noastre au nevoie de masive investitii publice inteligente , in infrastructuri fizice si virtuale. Investitiile publice si incurajarea parteneriatelor public-privat trebuie sa reprezinte principalul motor de crestere economica in urmatoarele decenii.

5. Cresterea capacitatii de absorbtie a fondurilor comunitare prin dezvoltarea spiritului antreprenorial si formarea resurselor umane din administratia publica. Parteneriatul universitati institute de cercetare intreprinderi este o solutie pentru adaptarea la unele dintre cerintele Strategiei Lisabona.

6. Impozitarea si redistribuirea sunt instrumente importante in constructia Submodelului Estic, intrucat necesitatea redistribuirii in scopul diminuarii inegalitatilor, presupune abordarea unei formule de impozitare diferentiata in asa fel incat sa aduca un maxim de venituri bugetare si sa nu introduca noi inegalitati in veniturile personale. In Europa Centrala si de Est, cota unica de impozitare este o eroare care accentueaza inegalitatile din societate si contrazice flagrant principiile justitiei sociale. Social-democratii au datoria sa combata acest mijloc ultraliberal de imbogatire a celor bogati si saracire a celorlalti. Impozitul progresiv este solutia pentru reducerea inegalitatilor, fara ca prin aceasta sa intelegem formule excesive care inhiba mediul economic.

7. Un angajament pentru a oferi oportunitati si sprijin populatiei rurale care risca sa fie decuplata de procesul modernizarii daca nu este sustinuta prin politici educationale, sociale si de dezvoltare rurala.

8. Ca principiu zero al Contractului Social, care sa le sustina pe toate celelalte, propun ideea de cetatenie reala pentru cei exclusi si lipsiti de sanse, pentru cei dezavantajati si saraci, pentru victimele tranzitiei si ale procesului de aderare la Uniunea Europeana. Cetatenia reala inseamna politici care sa ii ajute pe toti acesti oameni dezavantajati sa valorifice la maximum cetatenia lor politica, prin cetatenie sociala si economica, adica acele drepturi si masuri publice care sa-i sprijine sa se exprime la intregul potential ca indivizi.

Triangulatia Estului

In Estul Europei, saracia se discuta in alti termeni si cu alte cifre decat in Vest. Iar sansele si ritmul reducerii decalajelor intra-societale sunt diferite in cele doua parti ale Europei. De aceea, trebuie sa analizam cu atentie conditiile specifice Europei Centrale si de Est inainte de a incepe construirea unui model pentru aceasta regiune.

Contributia Estului la Modelul Social European vizeaza o actiune menita sa realizeze o societate bazata pe coeziune sociala, sa elimine inegalitatile. Estul Europei se confrunta cu noi provocari:

O dinamica mare a fortei de munca, ca urmare a exodului populatiei active de varsta tanara spre Occident. Aceasta situatie genereaza probleme tot mai mari in satisfacerea nevoii de forta de munca pe piata interna, cu toate efectele corelate: limitarea cresterii pensiilor, scaderea nivelului investitiilor, acceptarea imigrantilor din tarile mai putin dezvoltate, modificarea structurii fortei de munca prin reducerea fortei de munca calificata;

Diferentele de dezvoltare dintre populatia din mediul urban si populatia din mediul rural. Faptul ca in Est, ponderea populatiei rurale este mult mai mare decat in Vest, induce nevoia unor politici social-democrate dedicate reducerii discrepantele majore de venit si de calitate a vietii intre urban si rural;

Imbatranirea accentuata a populatiei cu efecte asupra reducerii pietei muncii si a sustenabilitatii sistemelor publice de pensii. Cheltuielile pentru servicii de ingrijiri medicale de calitate sunt in crestere;

Realizarea unei cresteri economice sustenabile. E adevarat ca Europa Centrala si de Est are ritmuri de crestere economica importante, dar acestea trebuie sa poata fi sustinute pe termene indelungate, pentru a se produce o modernizare radicala a zonei;

Pluralism etnic, cultural si religios mult mai accentuat, care ar putea genera reactii de tip conservator, manifestate prin ascensiunea populismului.



Submodelul Estic trebuie sa aiba la baza egalitatea sanselor, dar si principiul redistribuirii bunastarii si a veniturilor avind in vedere cel putin doua ratiuni. Una consta in faptul ca egalitatea sanselor produce adesea o inegalitate a realizarilor, redistributia fiind astfel necesara intrucat sansele in viata trebuie realocate de-a lungul generatiilor. Fara o asemenea redistribuire, inegalitatea realizarilor unei generatii va determina inegalitatea sanselor generatiei urmatoare. A doua ratiune consta in faptul ca intotdeauna vor exista oameni ale caror sanse vor fi limitate sau care vor fi ignoranti atunci cand altii sunt mai bine adaptati, mai bine pregatiti. Nici celor mai slabi nu ar trebui sa li se refuze sansa de a se implini, in acord cu talentul si puterea de munca a fiecaruia.

Submodelul Estic trebuie sa repare esecul in planul mentalitatilor personale si sa induca indivizilor sentimentul propriei responsabilitati, in contrapartida la eforturile statului de egalizare a veniturilor.

De asemenea, nici Estul si nici Vestul nu pot ignora faptul ca economiile post-comuniste au fost expuse competitiei globale fara capacitatea de adapatare a societatilor si economiilor dezvoltate din Occident . Companiile controlate din strainatate au devenit coloana vertebrala a structurii industriale, in timp ce companiile locale (IMM-uri) ocupa nisele care au un interes nesemnificativ pentru capitalul extern. In plus, companiile locale angajeaza forta de munca inclusiv in industriile traditionale, mai putin intensive in capital si in activitati inovative. Rezultatul? Procentul prea mare al fortei de munca ocupata in sectorul primar si secundar.

La aceste realitati mai trebuie adaugat faptul ca noua clasa capitalista est-europeana nu este inca orientata spre productie , ci spre obtinerea de privilegii prin manipularea politicului. Capitalistii autohtoni nu reprezinta inca o resursa pentru progres social si dezvoltare echilibrata a societatii. Capitalistii estici nu isi pun problema responsabilitatii sociale a intreprinderilor lor si, mai grav, instrumentele legale de presiune pentru ca acestia sa o faca sunt fragile.

Triangulatia pe care progresistii europeni si americani au propus-o ca formula de succes in transformarea Vechii Stangi in Noua Stanga are in Europa Centrala si de Sud-Est propria specificitate . Reforma profunda a statului ca furnizor de servicii publice de calitate, universale si affordable (accesibile) si reasumarea rolului statului de motor de investitii publice inteligente, in parteneriat public-privat, pe de o parte, respectiv incurajarea companiilor prin deductibilitati fiscale adecvate de a prelua un rol in zona sociala, pe de alta parte, constituie raspunsul Noii Stangi progresiste. Astfel, viziunea progresista specifica zonei pe care o sustin este gasirea unui nou rol al statului si al sectorului economic, diferit de ceea ce propunea vechea stanga care pleda pentru asigurarea exclusiva de catre stat a serviciilor publice si de ce propovaduieste noua dreapta care neaga orice rol social al sectorului privat. Nevoia imensa de modernizare a infrastructurilor face ca doar sectorul privat sa nu poata sustine acest efort, iar vastitatea problemelor sociale depaseste capacitatea statului de a le raspunde singur. Un nou Contract Social, intre stat si cetatean, dar si intre stat si sectorul economic, reprezinta solutia progresista pe care o propunem pentru Romania Sociala si ca reper pentru dezbaterea despre specificul submodelului social al tarilor post-comuniste .

Modelul Social Romanesc

Social democratia romaneasca are doua mari obiective: eliminarea saraciei in urmatorul deceniu si diminuarea excluderii sociale prin blocarea cresterii decalajelor intre bogati si saraci. Mecanismele de separare sociala, economica si culturala care produc excluderea sociala au impact atat asupra straturilor inferioare ale societatii cat si asupra straturilor superioare.

Cea mai importanta manifestare a excluderii sociale din cadrul paturilor superioare ale societatii o reprezinta renuntarea elitelor de a-si asuma responsabilitatile sociale si economice, inclusiv obligatiile fiscale. In mod special, Romania este tara care a pornit cu un handicap specific in raport cu restul Europei comuniste. La 16 ani dupa caderea comunismului si la intalnirea cu Uniunea Europeana, Romania se prezinta drept tara cea mai polarizata social din cei 27, cu un nivel de saracie ridicat, cu durata medie a vietii cea mai redusa dintre tarile UE27, cu nevoi de investitii publice masive in toate domeniile, deficitara la capitolul bunuri publice de calitate. O tara in care elitele intelectuale si economice sunt fragile sau neconvingatoare, in care capitalul social si spiritul comunitar si civic au fost grav afectate. O tara in care guvernarea ultraliberala lucreaza, prin impunerea cotei unice de impozitare, in favoarea unei minoritati bogate.

Pornind de la aceste handicapuri, cele trei dimensiuni fundamentale ale modelului social romanesc aduc un echilibru just intre nevoia unei Economii Puternice , datoria unei Politici Sociale si asteptarea fata de actiunea unui Stat Social Activ , toate acestea corelate cu o a patra dimensiune - Refacerea Demnitatii Nationale - care aduce o nota de specificitate pentru Romania.

Modelul Social Romanesc nu este un concept teoretic fara legatura cu realitatea. El urmeaza sa fie aplicat in cadrul unui proiect politic concret Romania Sociala care propune o viziune si un set de politici de stanga moderne, prin care dorim sa depasim filosofia statului-providenta. In conceptia noastra, statul va trebui sa devina unul responsabil, partener corect al cetatenilor si al comunitatilor locale. Statul va trebui sa investeasca pentru ca viata oamenilor sa devina mai buna, pentru ca fiecare cetatean sa aiba sanse sa-si construiasca propriul destin. Investitiile in domeniile-cheie precum educatia, sanatatea, sunt adevarata protectia sociala. Proiectul Romania Sociala inseamna: sanse egale reale in raport cu institutiile publice, salariul minim corelat cu cosul zilnic si pensia minima corelata cu salariul minim, revalorizarea muncii, investitii in satul romanesc, o economie competitiva, i mpozitarea progresiva si reforma administratiei pentru cresterea capacitatii de absorbtie a fondurilor comunitare.



In loc de concluzie

Principalele critici aduse modelului social european vizeaza ritmurile mici de crestere economica, transformarile prea lente, distanta prea mare de la aplicarea masurilor de relansare pana la sporurile de competitivitate. Imbatranirea populatiei, managementul conservator al fondurilor de pensii (aversiunea fata de risc privind transferul fondurilor publice in fonduri private de pensii), concurenta din partea unor tari cu salarii mici, dar cu capital uman valoros, fuga locurilor de munca in alte tari mai prietenoase din punct de vedere fiscal, eterogenitatea crescanda a politicilor sociale ale statelor membre UE, numarul mare de someri sunt tot atatea amenintari care au adus in atentie nevoia de reforma a modelului social european. Tot acest efort intelectual si politic risca insa sa fie incomplet daca vizeaza doar realitatile Europei Occidentale. Esenta procesului de integrare este flexibilitatea fata de diferente si conjugarea experientelor diferite pentru un rezultat comun util fiecaruia. Diferenta pe care o aduce Estul Europei este semnificativa si nu mai poate fi ignorata. Pentru ca, privind din zona noilor state membre, apar ingrijorari descrise de sintagme precum: Europa cu doua viteze , cetatenie de clasa a doua si tratament periferial . In acest cadru, coeziunea economica si sociala, precum si problema incluziunii sociale, devin subiecte centrale ale dezbaterii publice si teme esentiale pentru armonizarea Europei.

De aceea, amplificarea dezbaterii despre al cincilea submodel social european cel estic este mai necesara ca oricand. Experienta tarilor Central si Est Europene va imbogati colectia de principii, strategii si politici sociale care sa mentina Europa drept reperul planetar al societati juste si echitabile.