Ce va urma după 19 mai?

Nu pot să ascund preocuparea pe care o am faţă de impactul extern al acestei crize de la Bucureşti. Fără să ne ascundem după degete, impresia este proastă. Partenerii noştri europeni şi transatlantici se întreabă ce se întâmplă în România. Ce se întâmplă cu această ţară care şi-a luat angajamente internaţionale cu ocazia aderării la Uniunea Europeană, cu ocazia intrării în NATO, care astăzi pare un butoi de pulbere, lipsită de direcţie şi de predictibilitate?

O spun cu toată gravitatea şi seriozitatea, inclusiv ca lider al unui partid care a pornit această acţiune de suspendare. Există în acest moment un mare semn de întrebare cu privire la ce se va întâmpla după ce închidem această perioadă de referendum. Ce va urma pe 20 mai? Ce se întâmplă a doua zi după referendum?

Ce se întâmplă în condiţiile în care Legea Referendumului rămâne neschimbată, deci avem o ţintă artificială, imposibil de atins: 9 milioane de cetăţeni care trebuie să fie în favoarea sau împotriva acestui referendum şi, mai ales, ce se întâmplă dacă Curtea decide că se poate accepta principiul simetriei, prin care un preşedinte al României să poată să fie demis aşa cum a fost ales. A fost ales în două tururi cu majoritate simplă de voturi, trebuie să poată fi demis prin simetrie cu majoritate simplă de voturi.
Din punctul meu de vedere, 20 mai, în condiţiile în care referendumul nu va produce un rezultat clar într-un sens sau altul, ne va obliga ca ţară să reîncepem acelaşi calvar pe care l-am văzut în ultimii doi ani de zile: un preşedinte care, eventual, se întoarce la Cotroceni şi care va continua să sfideze Parlamentul şi să creadă că este singurul deţinător al adevărului în România şi, pe de altă parte, un Parlament şi un Guvern, acesta sau altul, care va avea în continuare o anumită majoritate şi va căuta să-l izoleze pe preşedintele României.

În acelaşi timp, este clar că această criză incredibil de puternică a scos în evidenţă slăbiciunile structurale ale sistemului constituţional, politic şi chiar şi democratic românesc. Este clar că Băsescu a acţionat ca un puternic revelator, ca un turnesol, în care tot ce a însemnat ambiguitate, lipsă de precizie şi neconcordanţă între atribuţiunile preşedintelui şi ale primului-ministru, între cele ale preşedintelui şi ale Parlamentului şi, în general, echilibrul, sau cum spun americanii, checks and balances, adică elementele de control reciproc între puterile statului, arată că acest sistem este depăşit. Am spus şi în Parlament: Traian Băsescu, fără să îşi dea seama, ne-a făcut un bine – ne-a demonstrat că el este ultimul preşedinte al tranziţiei şi că actuala Republică şi-a trăit traiul.
Opinia mea – şi nu vreau să vorbesc fără o decizie şi o dezbatere serioasă în partid şi în opinia publică românească, dar şi în presă, în mediul civic, pe care îi invit alături de noi în această dezbatere importantă despre viitorul democraţiei şi despre o nouă Românie – este că nu cred că putem să privăm cetăţeanul român de dreptul său de a-şi alege preşedintele. Este un bun câştigat şi nu cred că cei care propăvăduiesc o republică parlamentară, în care preşedintele este ales de către Parlament, au dreptate.

Trebuie să alegem în continuare preşedintele României, dar trebuie să clarificăm relaţiile între preşedinte şi primul-ministru; primul-ministru trebuie să devină în România adevăratul şef al Executivului, nu o sosie, nu un servitor, nu un substitut al preşedintelui, ci şeful Executivului român, cel care coordonează politica externă şi internă a României într-o relaţie directă cu Parlamentul.

Trebuie să creăm o relaţie directă între preşedinte şi Parlament; din păcate, singura relaţie în acest moment este procedura de suspendare! Alta nu există! În paralel cu votul uninominal, care este obligatoriu pentru a reclădi responsabilitatea şi credibilitatea Parlamentului, trebuie să producem şi o reducere de cel puţin 10 la sută a numărului de parlamentari. Ştiu că nu o să producă mare bucurie printre colegii mei şi alte partide, dar suntem clar mult prea mulţi – suntem o ţară de dimensiune medie, încă nu foarte bogată, este o operaţiune prea costisitoare, cred că trebuie să dăm un semnal de recunoaştere a preocupărilor pe care cetăţenii le au faţă de noi.

Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să tranşeze dacă, nu numai la referendumul de demitere, ne putem permite să avem orice referendum aprobat de 9 milioane de români care să voteze da sau nu ca să devină valabil?. Nu este vorba de soarta sau pielea lui Traian Băsescu, ci de orice referendum în Republica noastră. Uninominal dacă vrem să facem şi să spunem că Parlamentul nu se poate pune de acord pe o formulă, dacă nu votează 9 milioane de români în favoarea votului uninominal, referendumul nu este valabil. Să presupunem că Europa va avea o Constituţie Europeană – dacă vrem în 2009 să transpunem în Constituţia românească elemente de noutate din construcţia constituţională europeană, vom avea nevoie de 9 milioane de români care să vină la vot şi să voteze favorabil.
Domnilor de la Ministerul de Interne, domnilor de la Biroul Electoral Central, să terminăm cu himera că sunt 18 milioane de cetăţeni cu drept de vot în România! Este o ficţiune! Avem azi vreo 15-16 milioane, dintre care 3 milioane sunt în Spania şi Italia şi nu au cum să voteze la un astfel de referendum, orice efort financiar am face să creăm o infrastructură – consulate, secţii de vot. Partidele parlamentare, inclusiv PSD, îşi creează o reţea în străinătate, dar insuficientă să capteze voturile a trei milioane de români, toţi cu drept de vot! Continuăm să trăim în himera că avem referendum care poate fi transformat într-unul valabil sau nu?

Vorbind de românii din străinătate, sunt convins că într-o Constituţie modificată, va trebui să introducem dreptul acestora de a trimite în Parlamentul României câţiva reprezentanţi. Aşa cum avem minorităţile naţionale reprezentate automat în Camera Deputaţilor, cred că e clipa ca aceste comunităţi masive de români din străinătate, care, oricât de mult am face vot electronic sau de altă natură, sunt private de o reprezentare directă pentru că nu pot să voteze, să fie reprezentate. Am fost ministru de Externe şi ştiu cât de greu este să faci o campanie de alegeri în străinătate. Trebuie să le acordăm şansa ca un număr de locuri în Parlamentul României să le fie dedicate, să îşi facă campanie pentru aceste locuri, să le creăm o anumită stare de mobilizare faţă de acest subiect.
Este clar că, în condiţiile în care vom avea un referendum cu o ţintă imposibil de atins, cum este legea actuală, vom avea un rezultat la vot şi un anumit tip de mobilizare a votanţilor, dar dacă vom avea un referendum în care să voteze şi să decidă asupra acestui preşedinte – demitere sau nu – cu jumătate plus unu dintre cei care vin la vot, meciul va fi complet diferit. România este astăzi, practic, 50% în favoarea păstrării lui Băsescu, 50% în favoarea demiterii lui. Gradul de participare şi de mobilizare la vot creşte exponenţial dacă este o miză reală. Dacă vrem să avem un referendum de catifea care să îi asigure protecţie acestui preşedinte sau altui preşedinte, n-avem decât să stăm aşa.
Din acest punct de vedere, a sosit clipa să spunem ce fel de preşedinte avem. 50 şi ceva la sută dintre români consideră că Băsescu a început războiul cu Parlamentul şi Guvernul din dorinţa de a acumula mai multă putere personală pentru el şi pentru PD. 50 şi ceva la sută dintre români consideră că Băsescu este principalul vinovat pentru starea de haos în care trăim. Cifrele sunt extrem de clare: dacă nu vom tranşa acest subiect la modul definitiv – Băsescu sau altcineva în fruntea României – vom continua să avem o clasă şi un sistem politic blocat încă doi ani de zile, precum şi cea mai polarizată societate pe care am avut-o vreodată, mai rău ca în Piaţa Universităţii în 1990.

Partidul Social Democrat este hotărât să meargă până la capăt

După suspendarea lui Băsescu urmează demiterea sau demisia. Pentru noi Traian Băsescu este fostul preşedinte al României. Pentru noi şi pentru oamenii care iubesc democraţia Traian Băsescu este fostul preşedinte, ultimul preşedinte al perioadei de după comunism. Dorim ca acest referendum să dea poporului român dreptul de a alege, de a alege viitorul şi de a alege în ce direcţie trebuie să meargă România. Fie dorim să dăm ţării un alt preşedinte, un alt tip de preşedinte, cu o agendă constructivă şi pozitivă pentru ţară, fie vom dori să avem în continuare un preşedinte profund anti-democratic, rudimentar şi primitiv, conflictual şi mai ales mincinos, fricos şi corupt.
Da, domnule Băsescu, această campanie, care va începe probabil mâine după decizia Parlamentului, va trebui să aducă întregul adevăr şi despre dumneavoastră şi despre anturajul dumneavoastră şi despre liderii PD care vă înconjoară, aţi patronat corupţia iar hoţul strigă hoţii.

Cu privire la miting-ul de ieri, care nu numai că a fost ilegal şi că a fost organizat de tot soiul de ONG-uri „bidon”, militanţii au fost aduşi cu japca din teritoriu. Da, domnule Băsescu şi cei care încă mai credeţi în acest fost preşedinte al României, când doi iţi spun că eşti beat te duci la culcare, când 322 de parlamentari aleşi de 70% din populaţia României iţi spun că trebuie să îţi schimbi atitudinea sau că trebuie să pleci atunci iţi dai demisia.

Băsescu-5 minute nu mai are dreptul să stea la conducerea României nici moral şi vom acţiona pentru atingerea acestui obiectiv pentru salvarea democraţiei româneşti. Este o frână pentru bunăstarea cetăţenilor şi acest referendum trebuie să reprezinte o opţiune. Fie continuăm cu blocarea instituţiilor, cu paralizarea statului de drept şi cu blocarea reformelor în România fie le putem oferi un nou început.

Partidul Social Democrat este hotărât să meargă până la capăt, demiterea sau demisia fostului preşedinte Traian Băsescu este pentru noi un produs expirat şi o să vorbim despre el numai la timpul trecut.

Constitutia redevine legea fundamentala a acestei tari

Constitutia tarii redevine legea fundamentala a acestei tari. Cred ca este o demonstratie a faptului ca initativa de suspendare pe care am sustinut-o ca partid social democrat, alaturi de alte partide din opozitie, cu sprijin dincolo de bancile opozitiei, este un lucru bun si sanatos pentru democratia noastra.
Vreau sa fac in acest moment un apel la sobrietate si la retinere pentru ca momentul nu este usor. Si nu veti vedea nici la mine, nici la colegii mei, si sper la nici un om politic serios din aceasta tara, fie jubilare, fie zambete sau amagiri. E un moment greu pentru tara. Vreau sa fac un apel si la presedintele Basescu si la cei de la PD. Pot sa le inteleg mahinirea si dezamagirea, dar as vrea sa ii indemn la ratiune si la intelepciune in acest moment, sa descurajeze prin orice mijloace actiuni de strada sau alte miscari riscante care ne-ar putea duce intr-o zona de agitatie publica si de asociere cu ce se intampla in Ucraina. Din punctul nostru de vedere, incepand de maine trebuie sa demonstram - indiferent ca avem un presedinte interimar - pentru Guvern, pentru Parlament extrem de multa liniste si seriozitate, sa ne intoarcem la agenda cetateanului. De maine incepe si numaratoarea inversa, fie pentru referendumul de demitere, fie pentru alegerile anticipate, in functie de decizia domnului Basescu. Vom vedea ce va spune si presedintele suspendat al Romaniei.
Din punctul nostru de vedere, fie ca este vorba de demisie, demitere sau demisie de onoare, domnul Basescu a primit din partea Parlamentului Romaniei un semnal de avertizare foarte serios, nimeni - indiferent cum se numeste - nu are voie sa se joace cu Constitutia natiunii romane.
Domnul presedinte Basescu poate sa demisioneze, asa cum a promis, nu e prima oara cand se razgandeste gasind diverse motive. Eu sper sa nu invoce motive legate de mobilizarea de activisti militanti PD si de mercenari care sa incerce sa il implore in genunchi, intre ghilimele, nu cumva sa demisioneze. Daca doreste sa demisioneze, este dreptul domniei sale, nu cred ca se face de rusine daca anunta ca in interesul tarii demisioneaza. Fac un apel la toata lumea, repet, si la presedintele Basescu si la noi toti si la ceilalti lideri politici ai Romaniei, si la primul ministru, la foarte multa cumpatare si sobrietate. Nu e un moment usor, e un moment in care trebuie sa demonstram ca democratia romaneasca este matura si functionala.
Dintr-o scanteie sau dintr-o intamplare putem sa riscam sa avem in Romania si la Bucuresti un inceput de miscare de strada, de razboi civil, bat in lemn, seamana prea mult cu scenariul ucrainian. Eu sunt foarte preocupat si inca odata, daca cineva are un pic de dragoste fata de tara si un pic de demnitate ca om de stat, sa se abtina de la orice forma de provocare si de instigare la tensiune. Faptul ca oamenii se aduna, ca sunt miscari sponate, ca vor sa-l sprijine pe Basescu sau pe altcineva este un drept legitim si cetatenesc, dar din informatiile noastre sunt activisti PD din Bucuresti si din alte orase ale tarii care sunt mobilizati pentru o astfel de actiune, ceea ce arata ca exista o miscare deliberata, sper sa nu fie o porvocare si sper ca presedintele Basescu macar in acest moment dificil pentru el, sa demonstreze ca este intr-adevar un om de stat.
Din punct de vedere moral, Traian Basescu nu mai are dreptul sa candideze, din punct de vedere legal are tot dreptul sa candideze, atata vreme cat nu este decazut din drepturile cetatenesti, asta se poate face doar printr-o condamnare definitiva a unui cetatean al Romaniei. Deci, din punctul meu de vedere, Traian Basescu este liber sa candideze daca doreste.

Un truc marca Basescu pentru fentarea demiterii

Traian Basescu ori nu intelege rostul democratiei si a istitutiilor, ori nu are nimic in comun cu demnitatea. Cum altfel se poate interpreta discursul presedintelui de marti, dupa motivarea oferita de Curtea Costitutionala?!

A umbla cu demisia in buzunar, doar pentru a nu te supune unei institutii mandatate de popor sa controleze comportamentul presedintelui este un act de lasitate, care va fi cu siguranta sanctionat de electorat.
Evident timorata de importanta deciziei pe care trebuie sa o ia, Curtea Constitutionala a plasat, prin motivarea oferita marti, responsabilitatea judecarii actelor presedintelui in sarcina Parlamentului. Acesta trebuie sa judece in plen actele de incalcare a Constitutiei savârsite de Traian Basescu si sa decida prin vot daca se impune sau nu suspendarea din functie a presedintelui, in vederea demiterii.
Tot prin motivarea de marti, Curtea Constitutionala a incercat - din ratiuni care ar putea fi de inteles – sa protejeze institutia prezidentiala (institutia, nu omul care ocupa vremelnic aceasta institutie).
Traian Basescu a inteles din decizia Curtii Constitutionale faptul ca i sa oferit un "certificat de buna purtare", o supra-imunitate, care il scuteste de controlul democratic al Parlamentului. Prin urmare, in aceeasi zi presedintele a declarat ca daca va fi suspendat de Parlament, in cinci minute va demisiona si va "chema in fata electoratului pe cei care au generat abuzul constitutional".
Cu alte cuvinte, Traian Basescu refuza sa raspunda in fata electoratului pentru faptele comise in timpul mandatului. Presedintele, pentru a nu risca sa fie demis de popor (fapt perfect sustenabil dupa ultimele sondaje de opinie), face un artificiu si anunta demisia in caz ca va fi suspendat, fugind de responsabilitate. Mai mult, jocul politic al lui Traian Basescu ia accente tragice prin provocarea la duel electoral, dupa ce in aceeasi fraza isi anunta fuga de votul popular.
Social-democratii nu isi vor schimba pozitia si vor sustine in continuare suspendarea. Traian Basescu trebuie demis, procedura constitutionala, legala si normala intr-o democratie, trebuie sa isi urmeze calea. Procesul de suspendare este unul perfect democratic si constitutional - faptele presedintelui trebuie judecate si analizate de Parlament, singurul for imputernicit de poporul roman sa judece astfel de situatii. Curtea Constitutionala nu i-a dat un certificat de buna purtare lui Traian Basescu, ci i-a trecut corigentele. Acesta incearca acum sa evite demiterea prin demisie.

Paradigma loteriei - o ancora in trecut

Poate e prea devreme sa ne dam seama, sau sa resimtim acut, ca sistemul politic din Romania a ajuns la un cap de linie. Desi semne sunt destule. As spune noroc ca a fost capat de linie, altfel isi dadea duhul, scartaind si scotand fum prin toate incheieturile, cu toate ca are inca rezervorul plin. Recent presedintele tarii - care isi inchipuie prea des ca ar fi cand un fel de sofer, cand un fel de controlor - spunea: "cap de linie, toata lumea coboara"! sau, in exprimarea sa simpla: "trebuie schimbata tara!" Noi am spune: "cap de linie, toata lumea urca. Pornim intr-o noua calatorie, mai sigura si prin locuri mai frumoase". Chestiune de perspectiva. Schimbam doar vehiculul, calatorii nu au nicio vina. Si-au platit cuminti si regulat biletul.Cert este ca trebuie schimbat ceva. Si, cum tara nu se face sa o schimbi - decat individual, luandu-ti lumea in cap - trebuie schimbat sistemul. Nu cu unul inedit, inca nu s-a inventat, ci cu unul mai performant. Eventual cu GPS, ca sa nu se mai trezeasca vreunul ca i se nazare ca stie el un drum mai bun, chiar daca plin de hartoape si cu destinatie incerta. Singurul GPS politic functional, in actualele conditii, ar fi o Constitutie mai precisa si cu cateva piese schimbate. Pentru ca, totusi, suntem in Uniunea Europeana, deci se presupune ca folosim o masina. O masina, nu un tanc, nu un vapor. Un sistem mai elastic pe alocuri si mai rigid in altele, cu o descentralizare reala - prea mult clamata si inca nepusa in practica - cu o administratie centrala scapata de unele indatoriri - pe care si le asuma fie prost, fie inutil - dar achitandu-se mult mai precis si eficient de cele care i-ar ramane in sarcina. Deci, nimic revolutionar in sine. Nu de o inovatie avem nevoie, ci doar de o mai onesta aplicare a unor principii a caror validitate s-a demonstrat in tari spre al caror nivel de trai jinduim de prea multa vreme. Or, toate aceste ajustari necesita o incredere in sistem, in institutiile ce il compun si in oamenii care trebuie sa beneficieze de ele. Prea usor ne duce gandul la Superman, dupa cum prea multa lume, la noi, inca isi mai inchipuie ca salvarea din mediocritate poate veni pe calea castigului la loterie. De altfel, intre castigul la loterie ca varianta de "scapare de griji" si popularitatea de care inca se mai bucura Basescu e o legatura indisolubila, ambele fiind promisiuni pe cat de neonorate, pe atat de imposibil de onorat. E drept ca unii mai castiga din cand in cand, atat de pe urma loteriei, cat si de pe urma lui Basescu. Dar numai unii, numai anumiti oameni si mereu complet inutil pentru toti ceilalti si, uneori, chiar si pentru ei insisi. Speranta ca se poate rezolva totul, deodata, doar pe baza unor numere aruncate la intamplare pe o hartie, ca ii vom depasi fara efort, fara ajutor si fara bataie de cap pe cei care si-au cladit bunastarea cu sacrificii serioase, cu strategii clare si cu efort constant, ca nu e nevoie nici de reguli, nici de conlucrare, doar de un pumn in masa sau de o inspiratie divina tine de vechea Romanie.Noua Romanie va trebui structurata insa pe un sistem de castig si protectie, nu pe speranta unui noroc "porcesc", cum i se spune. Romania trebuie sa functioneze, aceasta ar trebui sa fie speranta, si nu Romania ar putea sa functioneze daca da norocul peste noi, daca ies numerele castigatoare sau daca Basescu devine jucatorul suprem, judecatorul suprem, parlamentul suprem, amantul suprem, clientul suprem si asa mai departe. E ca un meci de fotbal in care Basescu ar fi numarul 1, iar restul echipei ar fi data afara din teren. Cat de bun o fi portarul - si nici macar nu e - tot nu poate juca singur cu ceilalti 11 jucatori ai echipei adverse. Iar Romania a intrat pe teren, nu trebuie uitat asta. Ne mai face arbitrul cu ochiul, ne mai menajeaza si jucatorii celorlalte echipe, dar e pe goluri, pe puncte, si, in cele din urma, pe bani. La asta nu au de ce sa ne ajute. Noi am devenit la fel de partener celorlalte state pe cat le suntem si concurenti. Admitand ca sunt dotati cu un fair play ideal, tot nu putem spera sa isi bage singuri mingea in poarta de dragul nostru. Un exemplu? Ne pun la dispozitie fonduri, daca suntem in stare sa le folosim, bine, daca nu, treaba noastra, contributia la bugetul Uniunii se plateste. Putem lua sau putem pierde, de platit, platim. Noi. Toti. Pentru cine? Pentru ce? Suntem obligati sa redresam situatia, cat mai avem ce redresa. Nu ne e teama de spectrul unui presedinte autoritarist sau dictator, pentru ca nu mai e posibil. Ne e teama de haosul pe care convulsiile spre un asemenea tel irealizabil il provoaca in organismul social si economic. Si nu se poate spune ca e o proiectie pesimista, ci doar o constatare cu valoare de truism.

P.S. L-am vazut pe Traian Băsescu la canonizarea sfantului Pahonie. Primul impuls a fost sa-mi spun: "Uite ca am vazut-o si pe asta!", gandindu-ma la faptul ca cea mai dificila si capitala cerinta pentru o viata in sfintenie este umilinta totala, asumata, exact calitatea care ii lipseste complet actualului presedinte. Dar apoi l-am surprins usor melancolic. Poate ca avea premonitia, ca si Gigi Becali, rezultatului meciului de fotbal de dupa slujba. Sau poate ca isi imagina deja momentul in care va fi si el canonizat, in viata, cat de curand, in urma dosarului intocmit de societatea civila si votat de multimi in delir. Credeti ca ii flutura vreo secunda prin minte gandul ca sunt necesare cu totul alte criterii ca sa fii sanctificat? Ca sunt anumite rigori carora ar trebui sa te supui in viata, cea mai importanta fiind tocmai aceea de a nu te considera niciun moment demn pentru o atare consfintire? Sunt sigur ca nu. Sau daca sunt, isi va propune sa le schimbe el, fara indoiala, ca nu-l "face" pe el Dumnezeu, asa, cum vrea El, ca n-o fi mai tare ca Basescu. Nu credeti? Intrebati-l pe Traian Ungureanu. O sa va confirme.

Traian Băsescu încearcă să evite demiterea prin demisie

Am luat act de motivarea Curţii Constituţionale. În mod evident, timorată de importanţa deciziei pe care trebuie să o ia, Curtea a pasat Parlamentului responsabilitatea pentru judecarea gravităţii faptelor comise de preşedintele Traian Băsescu. Altfel spus, Parlamentul este singurul organ suveran şi democratic care poate să tranşeze, conform Constituţiei, acuzaţiile care au fost aduse preşedintelui Băsescu. Dealtfel, ca mult mai tânăr deputat, domnul Băsescu, în 1994, co-semnatar al acţiunii de suspendare împotriva fostului preşedinte Ion Iliescu, a mers la acelaşi Parlament, ca instituţie democratică, cerând votul în pofida unui aviz nefavorabil al Curţii Constituţionale.
Cu alte cuvinte, motivarea Curţii se referă la acte şi fapte de încălcare a Constituţiei săvârşite de domnul Băsescu, dar este absolut clar că această Curte Constituţională doreşte – şi poate e de înţeles – să protejeze instituţia prezidenţială, nu omul care ocupă vremelnic această instituţie.
Poziţia PSD în ceea ce priveşte suspendarea lui Traian Băsescu rămâne, în consecinţă, neschimbată: Traian Băsescu trebuie demis, procedura constituţională, legală şi normală într-o democraţie, trebuie să îşi urmeze calea. Procesul de suspendare este unul perfect democratic şi constituţional – faptele preşedintelui trebuie judecate şi analizate de Parlament, singurul for împuternicit de poporul român să judece astfel de situaţii. Referendumul e necesar: este o procedură obligatorie şi nici măcar demisia preşedintelui nu o poate deturna. Este clar că domnul Băsescu încearcă să evite demiterea prin demisie. Este clar că domnul Băsescu alege varianta pe care o consideră cea mai convenabilă pentru propriul interes, iar discursul pe care l-a rostit în urmă cu câteva minute este clar un discurs de campanie electorală. Curtea Constituţională nu i-a dat un certificat de bună purtare domnului Traian Băsescu, ci i-a trecut corigenţele. Curtea Constituţională nu i-a luat permisul de conducere, Parlamentul nu i-l va lua, pentru că domnul Traian Băsescu merge pe contra-sens. E adevărat că în linişte fură hoţii, dar fură şi hoţii PD-ului, fură şi hoţii din jurul anturajului prezidenţial, iar atunci când este incendiu, aşa cum a fost cazul în ultimii doi ani de zile, te trezeşti că hoţii îţi fură casa cu totul.
În ceea ce priveşte priorităţile pe care Traian Băsescu le-a definit, pot să spun că sunt perfect de acord cu cele enunţate de preşedinte. Sunt priorităţi şi nevoi obligatorii ale României. Întrebarea este de ce în aceşti doi ani şi jumătate preşedintele Băsescu nu a făcut nimic pentru atingerea acestui obiectiv? De ce nu a apelat la PSD în 2004, dacă vorbim de majorităţi şi guverne stabile şi competente? Este clar că în acest moment România trebuie să se decupleze şi de oligarhi, şi de trecutul comunist, şi de perioada post-tranziţie. Este nevoie de o nouă republică, cu sau fără Traian Băsescu; există suficient de multe forţe sănătoase în democraţia noastră şi în clasa politică românească ce trebuie transformată – ne trebuie vot uninominal, reformă în justiţie, descentralizare, dar pentru asta e nevoie nu de liniştea de cavou pe care o invocă domnul Băsescu, e nevoie de liniştea pentru construcţia unui proiect naţional.
Doamna Adriana Săftoiu a avut, de asemenea, dreptate: unele dintre ţintele pe care domnul Băsescu le invocă şi le repetă – şi eu cred că, dincolo de campania electorală, în anumite momente a fost chiar sincer în această seară – sunt corecte. Modalităţile de a ajunge la aceste obiective sunt profund greşite, profund anti-democratice şi, adeseori, anti-constituţionale. România are nevoie de un nou proiect, de un nou început, cu sau fără domnul Traian Băsescu – asta va decide Parlamentul peste două zile şi poporul român peste câteva săptămâni sau câteva luni. România are nevoie de un nou început, de o nouă Republică, nu de un preşedinte providenţial, ci de un om capabil să adune energiile pozitive ale acestei societăţi. Domnul Băsescu nu este singurul om impecabil, curat, neprihănit şi cu idei bune din această ţară. Preşedinţii care fac istorie sunt cei care ştiu să adune energiile pozitive ale societăţii în jurul unui mare proiect social. Da! Aceste priorităţi sunt reale! Dar nu – domnul Băsescu nu este cel care le poate duce la îndeplinire pentru poporul român. Până la urmă, poporul este suveran, către el va trebui să ne îndreptăm. Vom vedea ce spune Parlamentul peste câteva zile. Repet: Parlamentul este o instituţie democratică la fel de legitimă ca şi domnul Traian Băsescu şi sunt convins că îşi va face datoria şi va exprima opinia alegătorilor care i-au trimis pe parlamentari în această instituţie.
Din punct de vedere al Partidului Social Democrat, grupurile noastre parlamentare se vor reuni mâine la ora 12:30 pentru o discuţie înainte de votul de joi şi, bineînţeles, am luat notă şi de declaraţia domnului Traian Băsescu şi de cele ale altor lideri de partide parlamentare. Este o zi importantă pentru democraţia românească – aşa cum preşedintele are tot dreptul să îşi apere cauza şi să se justifice, chiar dacă pe un ton oarecum pre-electoral, aşa şi Parlamentul are aceeaşi obligaţie, drept şi fundamentare democratică pentru a-şi spune opinia şi a tranşa, conform Constituţiei, dacă preşedintele Traian Băsescu trebuie suspendat sau nu, iar poporul român trebuie să decidă dacă domnul Traian Băsescu mai este util României în acest moment, dacă este un preşedinte care mai poate conduce România. Din punctul nostru de vedere, domnul Traian Băsescu, chiar dacă va mai sta 5 minute după suspendare, o lună după suspendare sau trei luni după demisie, este ultimul preşedinte al actualului sistem politic.

Este nevoie de o Noua Republica

Pensiile raman la doar o treime din salarii, scoala isi pierde prestigiul - permitand unor nulitati sa pozeze in modele culturale si civice, in sanatate se termina medicamentele compensate in primele cinci zile ale lunii, pamantul ramane nelucrat, salariile sunt ca in lumea a treia. Acestea nu sunt numai rezultate ale unei guvernari catastrofale, ci si efecte inevitabile ale unui sistem care si-a trait traiul. Este nevoie de o schimbare profunda a sistemului, in primul rand, restul trebuie sa decurga de aici, altfel sunt doar carpeli.
Romanii trebuie sa decida: ne mai putem permite alti ctiva ani de scandal garantat? Sau decidem acum ce fel de politician trebuie sa conduca Romania spre progres si bunastare.

Intrebarile adresate de catre Activistii PES pe siteul www.pes.org

Autor: Achim

Intrebare: Draga Mircea, Romania sprijina o Politica Externa Comuna de Securitate pentru Europa? Este politica externa a Romaniei mai apropiata de cea a SUA si Marii Britanii sau de cea a majoritatii statelor europene, de exemplu in privinta razboiului din Irak?
Draga Achim, este adevarat ca sub mandatul presedintelui Basescu, politica externa a Romaniei s-a situat mai degraba pe axa Londra – Washinghton decat pe cea impartasita de majoritatea membrilor Uniunii Europene. PSD crede, si eu cred, cu tarie, intr-o pozitie echilibrata. Cu toate acestea, in conditiile in care Romania este una din tarile care asigura granita de Est a Uniunii, trebuie sa fim mai atenti si mai scrupulosi in toate chestiunile care tin de securitate. Politica externa si de securitate comuna este insa buna pentru toata lumea si va face in final Europa mai sigura.

Autor: Sven

Intrebare: Romania trimite in Parlamentul European al doilea grup de parlamentari, ca marime, dintre tarile din Europa de Est. Acest lucru aduce cu sine o influenta sorita, dar si o responsabilitate mai mare.Credeti ca PSD va obtine rezultate bune in alegerile ce urmeaza, pentru Parlamentul European? Va pierde dreapta politica din Romania voturi?Ce pot face ceilalti europeni pentru a va ajuta sa atingeti aceste tinte?
Draga Sven, PSD este increzator ca va obtine rezultate bune la alegerile pentru Parlamentul European, pentru care ne-am pregatit la modul cel mai serios. Candidatii nostrii sunt alesi pe baza unei proceduri transparente si democratice, iar criteriile care au stat la baza alegerii lor au fost cele legate de competenta si profesionalism. In ceea ce priveste oferta noastra, cu prilejul recentei vizite la Bucuresti a lui Jan Marinus Wiersma am decis să lucrăm împreună pentru ca proiectul nostru, „România socială”, aprobat la Congres, proiectul social-democrat pentru problemele României de astăzi, să fie mai strâns legat de proiectul „Noua Europă socială”. De fapt, „România socială” este numai o parte adaptată problemelor reale ale României din dezbaterea pe care întreaga familie socialistă europeană o are în acest moment. Am cerut sprijin, chiar şi de natură tehnică, intelectuală pentru a putea să sincronizăm mai bine oferta social-democraţiei româneşti la oferta generală globală a social-democraţiei europene. Acceptam cu bucurie orice forma de ajutor, inclusiv din partea ta.

Autor: Costina

Intrebare: Draga Domnule Geaoana, sunt foart ingrijorat de actual situatie politica din Romania : lupta pentru putere dintre Prim Ministru si Presedinte. Ce poate face PArtidul Social Democrat pentru a schimba aceasta situatie?
Draga Costina, iti impartasim ingrijorarea, mai ales ca lupta de catre vorbesti a atins in aceste zile a atins apogeul, cei doi ajungând să se certe nu numai în particular, ci chiar şi în public, în cadrul emisiunilor de televiziune. Cel mai grav este că preşedintele şi primul-ministru nu se ceartă pe probleme de interes public, ci pe probleme ale grupurilor de interese din jurul lor. Si pentru ca nu puteam sa privim pasiv cum starea de criza continua provocata de razboiul dintre primul-ministru si presedinte consuma energiile clasei politice si ale societatii intr-un moment in care Romania ar trebui sa se concentreze mai mult ca oricand asupra provocarilor in calitate de proaspat membru al Uniunii Europene, am decis sa initiem procedura de suspendare din functie a presedintelui. Si suntem decisi sa mergem pana la capat cu aceasta procedura, ca singura posibilitate de a reinstaura un climat de normalitate si echilibru pe scena politica romaneasca. De asemenea, i-am cerut primului-ministru sa vina in fata Parlamentului cu un nou guvern restructurat care sa se ocupe de problemele de pe agenda reala a oamenilor, nu de conflictele politice cu presedintele.

Autor: Mihaela

Intrebare: Credeti ca asa numita alianta de centru-dreapta, “Dreptate si Adevar”, aflata la guvernare, are success in lupta cu coruptia? Ce ati face dumneavoastra sa imbunatati aceasta situatie?
Draga Mihaela, din pacate asa numita Alianta pentru Dreptate si Adevar s-a dovedit incapabila sa isi indeplineasca angajamentele in ceea ce priveste lupta impotriva coruptiei. Si asta pentru ca ei folosesc lupta impotriva coruptiei doar ca discrus, si doar ca pe o arma impotriva adversarilor politici. Asa cum au dovedit-o recentele scandaluri dintre presedinte si premier, sursa principala de coruptie se gaseste chiar in interiorul Aliantei D.A. Presedintele si primul-ministru s-au acuzat reciproc in public de comiterea unor fapte grave de coruptie. Mai mult, nici in privinta reformei in justitie nu se inregistreaza progrese notabile. Recent Parlamentul a dat un semnal clar in aceasta privinta, adoptand o motiune impotriva ministrului Justitiei care a reinstaurat controlul politic asupra numirii procurorilor. Din pacate insa, actualul ministru nu a avut demnitatea necesara ca in urma adoptarii acestei motiuni a Parlamentului sa demisioneze invocand faptul ca nu este obligata sa o faca pentru a-si pastra scaunul.

Autor: Hakim

Intrebare: Cum poate Romania sa devina o protagonista a luptei pentru o noua politica sociala europeana, fara a-si incetini propria dezvoltare economica si financiara? Poate fi vorba despre un fel de laborator al politicilor sociale combinate cu o crestere economica onesta?
Draga Hakim, cred in forţa naţiunii romane de a-si indeplini visul european – nu doar geografic, ci si din perspectiva nivelului de trai, nu doar pentru o mana de privilegiati, ci pentru toti cetatenii. Raspunsul nostru fata de politica ultraliberala a actualei guvernari care a accentuat mai mult ca oricand inegalitatile sociale, este o Retea Sociala la nivel national in care statul, biserica,companiile responsabile social si cetatenii sunt parteneri si se sustin reciproc. Nu propunem un stat atuoatefacator sau atotstiuntor, ci un stat care va reinstaura increderea intre oamenii, intre oamenii si institutii, pentru reconstructia unei societati solidare.

Autor: Brian

Intrebare: S-a dezvoltat PSD din fostul Partid Comunist (al lui Ceausescu), asemenea majoritatii partidelor social-democrate din Europa de Est? Acesta mostenire a Partidului Comunist nu reprezinta un obstacol pentru un success mai mare al social-democratiei in Europa de Est? Cum poate o miscare europeana socialista sa determine oamenii sa constientizeze viitorul social-democratiei sis a faca abstractive de trecut?
Draga Brian, PSD nu este continuatorul fostului PCR, ci al social-democratiei interbelice. Mostenirea comunista este o forma de discreditare practicata intens de partidele de drepata, dar care dupa aproape 20 de ani de la prabusirea comunismului si-a pierdut orice sens. Nu putem nega insa ca printre noi se numara si fosti membrii ai PCR, asa cum se alfa printre toate partidele politice. Traian Basescu, presedintele de drepta al Romaniei a fost membru al PCR si chiar s-a aflat, inainte de 1989, la conducerea unei institutii in afara granitelor. De altminteri situatia este similara pentru toate partidele de la noi. Eu cred ca obsesia comunismului te tine blocati si ne impiedica sa ne ocupa de viitor. Romania este o tara care a avut 4 milioane de membrii ai Partidului Comunist. Nu putem sa progresam daca declansam o vanatoare de vrajitoare impotriva celor care au avut carnet de membri PCR. Au trecut atatia ani de la prabusirea comunismului. Romania este membra a UE. Provocarile sunt altele si cred cu tarie ca energiile noastre nu merita sa fie consumate pe teme inventate de partidele de dreapta pentru ca se alfa in criza de rezultate la guvernare.

Autor: Jorn
Intrebare: Ma bucur ca Romania a devenit, in sfarsit, membru al Uniunii Europene. Am auzit ca va confruntati cu saracia in tara dumneavostra, mai ales in ceea ce priveste copii. Este un lucru greu de imaginat pentru cineva din Danemarca, ca mine. Care sunt conditiile acum si ce trebuie facut pentru ca situatia sa se imbunatateasca?
Draga Jorn, din pacate Romania este deocamdata o tara saraca, iar cei mai loviti sunt tinerii si batranii. O tara in care guvernarea de dreapta a introdus cota unica de impozitare care mareste diferenta dintre bogati si saraci. Pe de alta parte, trebuie sa precizez ca sunt si multe exagerari in imaginea care s-a creat despre saracia din Romania. Solutii ? Cred ca doar staga poate oferi solutii de echilibrare. Bucurestiul este una din capitalele cu cele mai multe masini de lux din Europa. Un sistem de impozitare diferentiat, care sa permite redistribuirea bogatiei in folosul celor saraci este o solutie pe care o vom implementa dupa ce vom ajunge la guvernare.

Două dezastre portocalii

În decembrie 2004, aproape simultan, la Bucureşti şi la Kiev aveau loc două evenimente paralele, dar pe care unii le-au aşezat în acelaşi coş, denumindu-le „revoluţii portocalii".
Atât la Bucureşti, cât şi la Kiev, opoziţia – în România condusă de Traian Băsescu, iar în Ucraina de Victor Iuşcenko – reclama, drapată în culoarea portocalie, fraudarea alegerilor. La Kiev, după demonstraţii de stradă şi negocieri politice de culise, Curtea Constituţională a decis reluarea scrutinului. Noile alegeri au fost câştigate de forţele opoziţiei etichetate mult prea repede şi prea simplist drept „prooccidentale". La Bucureşti, turul al doilea al alegerilor aşa-zis fraudate l-a desemnat câştigător pe însuşi Traian Băsescu şi brusc „prooccidentalii" nu numai că au tăcut, dar au refuzat să mai prezinte probele fraudei pe care pretindeau a le deţine. Ancheta parlamentară pe această temă a fost sabotată.
Dacă la Kiev „revoluţia" a constat în înlocuirea partidului care câştigase alegerile anulate cu coaliţia de partide care câştigase alegerile repetate, la Bucureşti ea s-a produs prin refuzul fraudulos al preşedintelui ieşit din alegerile reclamate - dar nedovedite - ca frauduloase de a încredinţa guvernarea coaliţiei de partide care obţinuse cel mai mare sprijin popular.
Ce înseamnă a fi „prooccidental" este încă neclar. Cert este însă că aşa-zişii prooccidentali au dezamăgit populaţia, atât în Ucraina, cât şi în România. În Ucraina, „prooccidentalii" sau dezbinat din cauza luptelor interne dintre preşedinte şi fostul său aliat de campanie, Iulia Timoşenko, pentru împărţirea puterii în cadrul coaliţiei. Ei au fost înlocuiţi prin noi alegeri cu foştii lor oponenţi politici, cotaţi drept „proruşi", dar pe care Occidentul democrat a sfârşit prin a-i accepta nu doar pentru că au preluat puterea prin voinţa populară, ci şi pentru că s-au dovedit mai competenţi şi mai responsabili. În România, scenariul este aproape identic. Pe măsură ce timpul trece, partidul etichetat drept „al corupţilor" sau „al foştilor comunişti" se demonstrează a fi responsabil, competent şi democrat. Democraţiile occidentale îl acceptă ca pe singurul interlocutor serios şi îi recunosc meritul esenţial pentru integrarea României în UE şi NATO. În curând şi meritul privind apărarea Constituţiei va fi în egală măsură recunoscut.
„Revoluţiile portocalii" din România şi Ucraina au fost amândouă urmate de o bătălie pentru Constituţie. În Ucraina, s-a realizat un consens minimal pentru modificarea vechii Constituţii, în sensul trecerii de la o Republică prezidenţială (cum în Europa numai fostele republici sovietice mai au) la o Republică parlamentară. În România, în schimb, preşedintele Băsescu a încercat ca, fără niciun consens politic sau naţional, să interpreteze şi să aplice Constituţia într-o manieră în care, prin abuz, să transforme statul într-o Republică prezidenţială de nuanţă autoritar-populistă.
În cele din urmă însă, ambii preşedinţi – ucrainean şi român – au ajuns nu doar în conflict cu propriii aliaţi politici din guvern, ci în conflict şi cu parlamentele respective. Preşedintele Băsescu, întrucât parlamentul vrea să-l oprească a mai încălca Constituţia. Preşedintele Iuşcenko, întrucât vrea să oprească parlamentul să continue procesul de reformare a Constituţiei în sensul consolidării caracterului parlamentar al statului. Amândoi au declarat nelegitimă schimbarea majorităţii pe care se sprijină guvernul şi amândoi au cerut alegeri anticipate.
Profitând de dreptul de a dizolva parlamentul, şeful statului ucrainean a adoptat un decret dispunând organizarea de noi alegeri. Lipsit fiind de asemenea prerogative, şeful statului român a ameninţat cu „greva prezidenţială", respectiv cu nerecunoaşterea ca „nelegitim" a guvernului aprobat de parlament. Pentru cel dintâi, parlamentul este nelegitim. Pentru cel de-al doilea, guvernul este nelegitim. Primul dizolvă parlamentul de frica modificării Constituţiei. Cel din urmă blochează funcţionarea instituţiilor statului şi ar vrea să vadă parlamentul dizolvat de teama de a fi obligat să respecte Constituţia.
Ucraina este profund interesată să devină membră a UE. Conflictul constituţional între preşedinte, parlament şi guvern (între timp, parlamentul şi guvernul au hotărât că decizia de dizolvare formulată de preşedinte este ilegală şi au sesizat Curtea Constituţională) poate să zădărnicească acest vis. România este membră a UE. Conflictul constituţional între preşedinte, parlament şi guvern (aflat şi el în faza de judecată a Curţii Constituţionale) poate să răpească beneficiile acestui statut în termeni de influenţă politică europeană şi de absorbţie de fonduri europene.
În mod normal în Ucraina, Curtea Constituţională are ultimul cuvânt, în timp ce în România parlamentul are ultimul cuvânt...
În cele din urmă, ambii preşedinţi – ucrainean şi român – au ajuns nu doar în conflict cu propriii aliaţi politici din guvern, ci în conflict şi cu parlamentele respective

Intre doua rele

In lumea reala, a politicului si a posibilului, PSD are de ales intre doua rele. Raul cel mai mic este un vot pentru a avea un guvern in Romania care sa functioneze, pentru ca principalul rau ramane Traian Basescu. PSD face singurul gest politic care este ii este la indemana in acest moment: acela de a asigura un minim de stabilitate politica in Romania. Interesul intregii clase politice trebuie sa fie iesirea din criza guvernamentala si constitutionala.
In acelasi timp, trebuie ca primul-ministru si Guvernul pe care il va conduce sa inceteze neintarziat ceea ce au facut impreuna, si PD, si PNL: atacul concertat, presiunea si privarea de resurse a alesilor locali PSD