Din perspectiva unui coleg de serviciu. Din perspectiva CEO-ului. Din cea a sefului de departament sau din cea a actionarilor majoritari. Din punctul de vedere al partenerilor de afaceri. Din cel al bloggerilor. Sau din cel al ziaristilor. Al studentilor sau al oamenilor strazii. Al moldovenilor sau al bucurestenilor. Viata e ca un bulgare de plastilina. Ia chipul fiecaruia, imbraca dorintele si sperantele diferite ale oamenilor. Si nici nu e ferita printr-un decret magic de bocancul murdar al unor orbi ce calca pe strazi pavate cu poezie. Viata e durerea pe care o simti atunci cand esti lasat singur in ploaie. Viata e uneori un tramvai care nu mai vine. Viata e acel entuziasm nebun pe care il simti atunci cand vezi un tractor, o caruta si un manz si realizezi ca de fapt niciodata nu ai fost departe de casa. Asta in timp ce oamenii de langa tine iti si pregatesc un pat la spitalul de nebuni. Viata e golul prin care Politehnica Iasi, codasa clasamentului din urma cu 5 ani invingea pe Steaua la Bucuresti. Viata e dorinta ta de a construi la Focsani o Academie de Handbal pentru juniori si cea mai moderna si mai mare sala de sport din Romania. Viata e mostenirea de lupta si de neinchinare a steagului. Viata ta se masoara prin numarul de oameni care isi masoara viata dupa tine. Acest articol a fost scris pe marti, martie 10th, 2009 la 7:43 pm si este inscris in Uncategorized. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.